Ursul brun

Ursul brun

Cum fotografia wildlife este partea cea mai pasionanta pentru mine din ceea ce presupune fotografia, in primavara asta am decis sa merg in Carpatii Orientali pentru a fotografia ursul. Ursus arctos este denumirea stiintifica a ursului brun si este considerata o subspecie a ursidelor, animale mari, matahaloase, omnivore sau carnivore, raspandite in emisfera nordica si in unele regiuni din cea sudica. Cele mai cunoscute subspecii sunt: ursul brun, ursul grizly si ursul polar.

La noi in tara ursul brun se mai gaseste in numar relativ mare, in jur de 6000 de exemplare, reprezentand aproximativ 40 % din efectivele din Europa. Acest animal impunator a populat imaginarul romanilor din cele mai vechi timpuri si inca starneste o teama si un respect deosebit. Depasind dimensiunea imaginarului, ursul este un animal care evita omul cat poate de mult si nu il ataca decat in conditii aparte, atunci cand este surprins prin desisurile de afine sau zmeura si nu este atent sau cand ursoaica este langa pui si considera prezenta umana un pericol pentru cei mici. Iarna, cand incepe frigul si zapada se retrage in barlogul adapostit de stancarie sau de vreun arbore rasturnat si nu iese de acolo pana in primavara cand natura renaste.Primavara, dupa ce iese din culcus incepe sa caute hrana, misiune destul de grea in primele saptamani ale anotimpului pana ce incepe iarba, pe care o paste cu mare placere si care constiuie alimentul principal in aceasta perioada a anului. Apoi apar fructele de padure, mierea de albine, furnicile si alte tipuri de hrana cu care isi potoleste foamea. Atunci cand este flamand sau cand se obisnuieste cu carnea nu ezita sa atace stanile furand cate o oaie sau capra. Toamna prefera fructificatia livezilor de pe langa asezarile omenesti, moment cand poate fi intalnit mai des in apropierea satelor.

Acum sa trecem la aspectul fotografic al misiunii noastre. Ce echipament ar trebui utilizat in aceste conditii destul de dificile din punct de vedere al luminii scazute si al distantei la care te poti apropia de animal fara sa se sperie sau sa iti pui viata in pericol. Un obiectiv cu focala lunga de 400-500 mm si cu diafragma cat mai deschisa ar fi ideal. Eu am folosit un obiectiv de 400mm/2.8 Nikkor,extrem de luminos si de o calitate optica impecabila si doua corpuri, deasemenea Nikon D3x si D700 cu grip. Am constatat ca peste 90% din cadre au fost facute cu D700, datorita conditiilor de lumina. Ursul este un animal crepuscular, care isi incepe activitatea la amurg si continua toata noaptea cautarea hranei iar ziua sta mai linistit, asa ca majoritatea fotografiilor au fost facute la lumina foarte slaba cu ISO 1600-6400 in majoritatea situatiilor. D3x-ul il folosesc pana la ISO 800, dupa care prefer calitatea oferita de D700 la ISO peste 1000. Chiar si asa vitezele utilizate au fost foarte mici, inspre limita, nu de multe ori folosind 1/30 si 1/60, dar cu rata foarte mica de reusita, nu atat datorita miscarii aparatului, pentru ca sistemul de stabilizare de la Nikon este foarte performant, cat miscarii animalului si in special a capului pe care il misca foarte des mirosind in stanga si in dreapta.

Dupa o saptamana petrecuta prin paduri, intr-o liniste si o satisfactie deplina, am reusit cateva cadre pe care vi le arat cu placere.

In speranta ca impreuna putem face ceva pentru conservarea acestui patrimoniu extraordinar pe care il detinem si care este in pericol de a se distruge cu fiecare zi in care nepasarea si ignoranta semenilor nostri duc la reducerea habitatului si pe care vanatoarea uneori scapata de sub controlul celor care, putini, incearca din rasputeri sa pastreze pentru generatiile viitoare ceea ce vecinii nostri mai bogati din vestul continentului vad doar in filme si fotografii, va doresc vizionare placuta si sa nu uitati sa sustineti cauza naturii oriunde si oricand puteti!

Anterior Kenya
Urmator Taramul culorilor neintinate, Rajputana

Comments are closed.